pe pamant

Cine iubeste poarta albastrul cerului pe pamant!

De sus până jos

ce mirare ca ...

Demult, demult, într-un oraş însorit (în Cipru) de pe malul mării trăia un meşter. Meşterul acesta era pasionat de ceea ce făcea, căci trebuie să spunem că era un meşter deosebit de înezstrat, cu o intuţie fascinantă a frumosului. Aşa se face că dintr-o lucrare în alta, şi dela o sculptură la alta, meşterul acesta desăvârşeşte în cele din urmă o femeie toată din piatră. Atât era de frumoasă statuia că meşterul rămase vrăjit şi se îndrăgosti de dânsa. Şi dragostea, atunci când este, poate face şi desface lucruri la care nici cu gândul nu gândeşti. Zeiţa iubirii, află iubirea meşterului şi pe loc trimise către statuie o adiere de dor. Statuia se însufleţi şi îi dărui meşterului din iubirea zeiţei.


Povestea asta însă nu este şi povestea de acum: povestea de acum nu este o poveste a creaţiei, sau a invenţiei. El nu o creează pe ea, ea nu îl creează pe el. Ea nu este o prelungire funcţională a imaginaţiei lui, şi nici el nu este jumătatea ei sau sufletul ei pereche. Din punctul acesta de vedere ei doi sunt diferiţi ca soarele şi luna.


Acum este mai mult miracolul întâlnirii a două firi, este credinţa că tu chiar faci minuni.

Agroromantica

Cam pe la ceasul acesta din noapte se aud mugurii înflorind.

Agresiv!

daca asa e, asa e

si el nu stie cum o sa-l ierte de tot raul pe care are sa i-l faca, spera numai sa fie mai ea buna ca el. si ea tot ce face, canta, iar acesta e unul din cantecele ei.

Albă ca Zăpada era Narcisa

Pentru că nu e adevarat că a venit un prinţ ca să o salveze pe Albă ca Zăpada... asta e aşa... în basm.
În realitate, Albă ca Zăpada, pe care o chema de fapt Narcisa nu a fost omorâtă de mama ei vitregă (şi rea), ci aceasta i-a pus în vedere să meargă într-un loc pustiu, unde să nu o ştie nimeni. Atunci Narcisa, sau, mă rog, Albă ca Zăpada, a luat-o din loc, de la casa piticilor şi a mers peste multe ape şi a trecut munţi înalţi până ce a ajuns la capătul pământului, într-un loc stâncos şi singur.
Dar în locul acela, pe urmele ei, pământul acela gol făcea nişte flori frumoase, după chipul ei şi aceste flori de atunci îi şi poartă numele.