duminică, 11 februarie 2007

Cum să nu fie blogul

1. Să nu fie marca întâmplării. Scrisul nu se face din timp în timp, uneori, atunci când găsesc timp. Iar alteori nu. Nu merge aşa, e ca şi aş spune că scriu, dar nu mereu, ci doar aşa, dacă am chef. Ca să nu mai scriu cu jumătăate de gură am de gând să scriu după un ritm dinainte stabilit.

2. Apoi nu scrii aşa... la modul instinctiv. Azi m-a supărat ceva şi scriu. Ce rost are? E chiar obositor, este ceva care prin faptul că nu se doreşte decât o prelungire în scris a cotidianului nu are decât o consistenţă nisipoasă.

3. În fond ce înseamnă că public la un loc to felul de articole, intervenţii, însemnări unele mai lungi, altele mai scurte, tratând subiecte diferite? Nu înseamnă decât că am suficient timp la dispoziţie şi că îmi place să cred că publicând câteva consideraţii despre un subiect aş participa cu ceva la starea acelui subiect.

4. Încă o dată, mi se pare ceva total neprofesionist să folosesc tehnica jurnalului pentru evenimente şi lucruri care nu mă vizează direct. Adică să intervin, în funcţie de stările prin care trec, şi să scriu - azi una, mâine alta...

5. Ştiu doar că am să scriu într-un mod regulat, la început probabil că am să scriu zilnic, la o oră anume.

6. Am mai multe subiecte de scris, dar nu asta ar fi problema. Până nu găsesc istoria din care să facă parte ceea ce scriu, nu mă apuc de scris. Fiecare lucru pe care îl voi scrie are să aibă legătură cu ceea ce am scris deja şi de asemenea cu ceea ce urmează să scriu, iar această legătură nu se va limita la un loc comun unde ar pute fi citite.

Niciun comentariu: